Ajutati-l pe Labus sa fugareasca niste nemti

Au trecut 17 ani de libertate a haosului… in administrarea problemei cainilor vagabonzi si nu se rezolva mai nimic. Numarul haitelor de caini creste de la un sezon la altul si stresul creat de acestia oamenilor se mareste si el exponential. Este de fapt o forma mascata de terorism, prin care o parte a locuitorilor orasului ii chinuie si ii terorizeaza pe ceilalti. La problemele de igiena, de estetica, de curatenie, de confort psihic si acustic, cetatenii orasului sunt agresati si financiar, fiindu-le risipite haotic resurse la care nu consimt. Fiecare luna care trece inseamna tocarea in mod absurd a 100 de milioane de lei vechi (pentru intretinerea a circa 400 de caini in cele 2 baze de ecarisaj) si a inca 100 de milioane de lei – pentru tratamente antirabice administrate oamenilor muscati de cainii salbaticiti si necontrolati de nimeni. Sindromul general romanesc – dezbinarea in problemele cheie – se regaseste cu brio in problema cainilor zisi comunitari. Comunitatea de actiune in rezolvarea problemei lor nu exista. Iubirea (sau iubirea mimata) introduce ura intre oameni. Cum astfel trebuie interpretat gestul femeii care, pusa sa aleaga intre un animal capturat si copilul sau muscat, alege animalul liber, sau scrasnetul din dinti al doctorului – presedinte de asociatie de protectie a maidanezilor fara stapan, catre directorul hingherilor: "Sa nu dea Domnul sa te imbolnavesti si sa ajungi la mine, la spital!" Nu sunt fictiuni, cum nu este o fictiune nici "rezolvarea" gasita de primarul fantoma Dumitru Nicolae: sa lasam totul cum a dat natura! Daca e lege, e si protocol Daca Romania nu ar fi o fictiune de tara civilizata, s-ar aplica legea, si problema cainilor fara stapan n-ar mai fi o problema. Buna sau rea, Legea 227/2002 propune solutii rezonabile: cainii fara stapan vor fi capturati si transportati in adaposturile serviciilor publice, unde vor fi cazati pana la 7 zile; dupa examinarea lor de catre medicul veterinar, cainii agresivi si bolnavi vor fi eutanasiati imediat; dupa expirarea termenului de 7 zile, daca nu au fost revendicati si adoptati, cainii vor fi eutanasiati; incredintarea cainilor revendicati sau ceruti spre adoptie se face numai dupa ce acestia au fost sterilizati, vaccinati antirabic, deparazitati si identificati prin cele doua metode concomitente: tatuare si aplicarea zgarzii cu placuta numerotata; revendicarea sau adoptia se va face pe baza declaratiei – angajament, cu achitarea unei taxe; toate serviciile specializate in gestionarea cainilor fara stapan vor tine registre vizate de medicul veterinar, cu mentiuni privind data capturarii, data si ora cazarii, caracteristicile animalului, numarul animalelor prinse, revendicate, eutanasiate, numarul de tatuaj, data vaccinarii antirabice, data sterilizarii; toate operatiile si activitatile se pot efectua si in prezenta reprezentantilor societatilor de protectie a animalelor; in sfarsit serviciile locale de gestionare a cainilor fara stapan au obligatia de a comunica lunar directiilor sanitar-veterinare si prefecturilor, numarul de caini inregistrati si numarul de tatuaj. Realitatea de la Galati este insa departe de ce ar putea fi un program coerent si inteligent de control al inmultirii cainilor. Pe de alta parte, Primaria si Ecosal par sa aplice legea. Pe de alta parte, cartelul Asociatiilor de protectie a animalelor (apropo, exista un cartel al Asociatiilor de protectie a oamenilor de agresiunea animalelor?) face opozitie distructiva, contestand si anihiland orice s-a incercat pentru controlul inmultirii haotice a cainilor. Foarte agresive, aceste asociatii au impus presei un embargo in privinta atitudinii contra existentei in oras a cainilor vagabonzi. S-a incercat chiar o dezbatere publica pe tema cainilor vagabonzi, terminata intr-o serie de discutii de culise si cu incheierea unui Protocol, al carui prim punct stipuleaza ca partile, Consiliul local si Primarul, si Asociatiile de protectie a animalelor (Pro Anima, Salvati Animalele, Liga Necuvantatoarelor, si Ajutati-l pe Labus) vor colabora pentru gasirea de solutii optime. Solutiile de tot rasul, nu fac decat sa amendeze legea existenta, s-o indulceasca, s-o "traga" spre o poezie canina de genul "vor fi capturate, cazate si ingrijite doar animalele reclamate obiectiv" sau "agresivitatea aparenta, provocata de om" sau "relatii corecte om-animal", pentru ca la articolul 4 sa puna capac eutanasierii cainilor: nu vor fi eutanasiate cainii din categoriile mentionate daca o organizatie sau o persoana doreste si se angajeaza sa-i preia sub ingrijire si supraveghere. "Ingrijire si supraveghere" se va citi corect scoaterea zgarzii si eliberarea acestora pe maidanele orasului. De altfel, cati dintre cainii castrati si marcati de Patru labute mai pot fi observati azi liberi? Aproape niciunul, ceea ce demonstreaza ca "prietenii" iresponsabili ai cainilor isi bat joc cu buna stiinta si de sanatatea oamenilor si de banul public. Ca este asa o demonstreaza conflictul in derulare dintre Administratia societatii Ecosal si reprezentantii asociatiei "Ajutati-l pe Labus". Acestora nu le mai este permis accesul la baza de ecarisaj, unde aduc mancare expirata, din cauza unei "pozne" cinic calculata si care a dus la pierderea de catre municipalitate a unei finantari de 1 milion de euro. Eroul "loviturii" este Corina Grigore, presedintele Asociatiei, care i-a apostrofat pe nemtii ce-si propuneau aplicarea unui program riguros de castrare si eutanasiere, pe bani europeni, astfel ca acestia au renuntat. Nici medicul Bacalbasa nu este departe de astfel de gesturi aiuristic-disperate, de a mentine cu orice pret si in dispretul oricarei norme de igiena, o adevarata crescatorie de caini in curtea si pe holurile Spitalului Judetean. Viitorul programelor de gestionare a cainilor se anunta haotic, atat timp cat primarul Dumitru Nicolae reactioneaza doar la stimuli populisti, lasand lucrurile sa mearga de la sine. In sfarsit, pare aproape sigur ca viitorul ne va fi insotit de aceleasi groaznice alerte canine de noapte, cand printre blocuri se intoarce cineva de la munca si este asediat de haite (si de multe ori muscat) sau de slalomul zilnic printre rahatii plantati la radacina fiecarui arbust, copac, sau cos de gunoi, desigur, atunci cand nu-s scapati direct pe trotuar (ufff, tocmai am calcat pe unul in parcare!). Culmea sadismului nu-i la apogeu insa. Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor strange semnaturi sa modifice legea. Revista Zau si hebdomadarul de Galati Realitatea fac campanie de zor, asa ca nu-i departe ziua cand locuitul in oras pentru un om normal va fi mai mult decat un motiv de paranoia. Ham, ham!

Posted in Uncategorized.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *