Petre, Rău mai minţi!

Că nu te mai poţi opri din scris, e treaba ta, băi, Petre Rău, dar îţi sugerez să te opreşti din tipărit, fie şi pentru faptul că te-ai pozat la interviu cu statuia celui care a tipărit o singură carte de Poesii în timpul vieţii, iar tu te gonflezi şi ne spui că ai tipărit  14 cărţi de literatură în ultimii şase ani. Dar nu maculatura ta e obiectul acestei  puneri la punct, ci faptul că minţi ca şi cum ai respira, afirmând în consemnarea Angelei Ribingiuc, cum că tu eşti „fondatorul cenaclului literar Noduri şi Semne". Rău ai făcut, Petre.Căci nimeni nu  auzise de tine, dintre cei doi care au avut ideea botezării cenaclului cu numele ultimului volum antum al lui Nichita Stănescu, FONDAREA continuând şi în zilele noastre, graţie unor continuatori-întemeietori ca Ion Zimbru, Mihail Gălăţanu, Dumitru Lupu, Ionică Avram etc.

Şi, uite, ca să nu te apuci să crezi ce minţi, află că se făcea de un 14 decembrie 1983. Era o iarnă cumplită, cu căi ferate şi drumuri blocate. Hălăduisem cu Ion Zimbru până în noapte târziu, în acea zi. Am înroşit telefoanele publice interurbane în încercarea de a afla când va fi înmormântat Nichita Stănescu.

În final ne-a lămurit o operatoare de telefonie, care ne-a dat ştirea că Nichita fusese înmormântat în acea zi, aşa că încercarea noastră de a-l conduce spre pământ năruindu-se.

O mică întoarcere în timp. De mai bine de un an, câţiva tineri furioşi ne-am desprins de lâncezeala bătrâncioasă a Cenaclului „Ştefan Petică" şi ne-am zis Cenaclul Tineretului, alături aducându-i pe viitorii mari scriitori de la revista studenţească Orientări, parte dintre ei (Mihail Gălăţanu, Eugen Neculiţă, fie-i ţărâna uşoară, Cristi Pavel, Petre Barbu, Florin Budescu frecventând şi ei „Ştefan Petică"). Am hălăduit cu Zimbru şi am închegat acest cenaclu, apoi l-am adus pe Corneliu Antoniu (poet neprăfuit şi atunci şi acum, ca şi Simon Ajarescu or Paul Sâmpetru) şi ni l-am pus preşedinte. Şedinţele săptămânale le-am ţinut prin tot felul de catacombe şi  demisoluri culturale, până ne-a aciuat Lică Dănilă la Clubul Tineretului din fosta Casă a Căsătoriilor, printre tobe şi chitări, acolo făcând repetiţie şi o trupă de rock.

Revenim la decembrie 1983, că dacă mai umblam şi mult după 1990 nedezlipit de Zimbru, deveneam postumi de prin 1995! Deci, acela a constituit nucleul Cenaclului „Noduri şi Semne", botezat aşa de Zimbru şi de mine, sau de mine şi de Ion, în acea noapte de 14 decembrie, când ne aciuasem în strâmta mea bucătărie, unde ne puteam desface aripile şi unde era afişată inscripţia „Fumatul pornit". Am făcut chetă şi a doua zi Ion a cumpărat un bloc de desen, o riglă, creion şi radieră, toate nou-nouţe şi, din mai multe încercări, i-a reuşit o minune de siglă  cu litere scrise în perspectivă. Cu această  bandă de hârtie de desen lungă cât A3 am poposit prin toate încăperile insalubre pe care ni le tot ofereau culturnicii vremii pentru a putea afişa NODURI ŞI SEMNE până a îngălbenit de tot în bucătăria mea, fixată într-o baghetă din lemn.

După câţiva ani l-am recuperat pe Ionică Avram, care dispăruse din cenaclu dinainte de 14 decembrie 1983. După ceva ani, parcă, ai apărut şi tu, Petre Rău, prin zonă, dimpreună cu soţia, ca mai vechi prieteni ai lui Avram.

Deci, acesta este istoria adevărată a FONDĂRII „Noduri şi Semne", care, iată, se apropie de 30 de ani de fondare prin continuitate.

Aşa că, Petre, Rău mai minţi!

Posted in Uncategorized.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *