Pompare şi epurare de căcat

Caniculă mare, mon cher! Temperaturi înalte, prăjeşti oul pe capota maşinii, te ia cu durere de cap de la aerul condiţionat, mor animăluţele de sete. Jale mare, fraţilor, că Republicuţa noastră, a gălăţenilor, la astfel de temperaturi pute toată a căcat. Un miros groaznic învăluie oraşul Galaţi, de te face să vomiţi şi să mergi cu batista la nas şi gură. Un aer infect (o fi oare şi plin cu microbi?) îţi întoarce stomacul pe dos şi tinde să devină emblemă sau marcă înregistrată „made în Galaţi", la care Direcţia de Sănătate Publică, Mediu (agenţie şi gardă), confraţii noştri din media, populaţia, dorm în papuci. A, era să greşesc, cea enumerată la urmă, adică populimea, ca să fim sinceri, înjură de mama focului „hoţii şi bandiţii" de la putere. Ne-am pus şi noi întrebări ca tot omul, de ce şi cum? Adică, de ce nu a mirosit oraşul acesta a căcat înainte de război şi mai apoi, pe vremea împuşcatului, când s-a dezvoltat cel mai mult şi arăta, cu mici retuşuri, ca în prezent (număr de locuinţe, număr de populaţie care între timp chiar a scăzut cu circa 40.000 de locuitori).
Este clar că sistemul de canalizare al oraşului, după cei mai mulţi „pricepuţi"  care îşi dau cu părerea, e şi el de căcat după implementarea Programului ISPA cu peste 120 milioane euroi de la Bruxelles.
Aşteptăm cu interes părerea specialiştilor plătiţi din banii noştri ca să ne lămurească o dată pentru totdeauna de ce suntem noi aşa de parfumaţi.
Posted in Uncategorized.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *