“Tati, pânã la urmã, pe unde îmi dã voie domn procuror sã pot trece strada în siguranþã?”

Iată ce spune după doi ani de experimente juridice tatăl fetiţei accidentate

Are cuvântul Laurenţiu Olaru: „ Cu riscul de a părea sarcastic, sau chiar obraznic, îndraznesc  să fac cunoscute o parte din sentimentele şi convingerile mele, legate de cazul fetiţei mele. Este vorba de un accident de circulaţie în care copilul meu a fost spulberat de pe trecerea de pietoni de un conducator auto. Că acesta era poliţist, că era (sau nu) în misiune, că avea (sau nu) semnale acustice si luminoase în funcţiune, nu contează! Se ducea să despartă un grup de beţivi care s-au încaierat intr-un  bar şi, între timp, a accidentat un copil angajat regulamentar în traversarea străzii! Dar de ce să fie simplu, când poate fi complicat?

„ Poliţia a propus de trei ori scoaterea de sub urmarirea penală"

Şi, într-un fel, este de înţeles. Deşi poliţistul s-a angajat la o o firmă de asigurare (se subînţeleg anumite lucruri aici), ţine cu dinţii la imaginea sa, chiar şi cu riscul de a cădea în penibil. Ideea e clară: poliţistul român nu greşeşte niciodată! Însă, acelaşi poliţist care mi-a lovit copilul cu maşina, la scurt timp după acest eveniment, a intrat impreună cu un alt coleg peste nişte oameni in casă şi, sub ameninţare, i-a jefuit…

  „ De neînţeles este atitudinea Parchetului"

Deşi este clar ca lumina zilei că "martorii" sunt "fabricaţi", că se contrazic în declaraţii (inclusiv şoferul  şi colegul său poliţist din dreapta), rezoluţiile au fost mereu aceleaşi.  Degeaba Instanţa de Judecată întorcea dosarul şi le spunea  "ia mai gandiţi-vă voi un pic", următoarea rezoluţie a Parchetului sună la fel: scoaterea de sub urmarirea penală, fără însă a se indica in concret care sunt elementele constitutive ale infracţiunii, care nu sunt întrunite de fapta învinuitului!!! " Deoarece politistul nu avea cum să oprească maşina in timp util, de vină este copilul, pentru ca nu s-a întors din drum." (acesta se doreste a fi rezultatul expertizei !!!) Sau, mai nou, "copilul alerga şi din acest motiv nu a putut fi evitat"sau "înalţimea copilului nu-i permitea conducătorului maşinii de poliţie să îl vadă la timp"(vorbim despre un copil de 12 ani, nu 2 ani, n.b.)…Aberaţii ale unora care, fie că nu au fost acolo în acel moment, fie că mint! Mă întreb ce s-ar fi intâmplat dacă in acel moment ar fi traversat strada o clasă de copii…?!  Ma simt dator cu o explicaţie tuturor acestor "oameni de bine": copilul meu, vreme de un an, de câte două ori pe zi, a plecat şi a venit de la şcoală pe aceeaşi trecere de pietoni! Nu avea nici un motiv să se grabească şi, dacă fata mi-a zis ca nu alergă, ştiind ce am investit în ea, o cred pe ea şi nu "invenţiile" dumneavoastră sau ale celor de la Parchet! Sunt convins că Instanţa va cataloga obiectiv mărturiile Dvs.

 Este posibil  ca acest dosar să nu fi fost studiat vreodată de vreun procuror

Pentru că la cârdaşia Firmă de asigurari – Poliţie – Parchet  nu îndrăznesc să mă gândesc, nu-i aşa? Oricum, domnilor poliţisti şi procurori, "m-aţi consolat". Mai mult rău decât ne-ati făcut in ultimii doi ani, prin propunerile şi dispoziţiile dumneavoastră, nu ne puteţi face! De aceea, mergem înainte! Mai mult, m-aţi convins ca nu sunteţi in slujba cetăţeanului… Am insă o anume linişte interioară: instanţa a intors acest dosar la parchet de două ori! Şi deloc fără motiv! Pot fi pedepsiţi chiar si  şoferii maşinilor cu regim special, daca acestia încalcă legea! Simt că acel Domn sau Doamnă Judecator va da, ca şi până acum, atenţia cuvenită acestui caz, servindu-vă in acelasi timp o lecţie de nepărtinire si obiectivism. Până atunci insă, incerc impreună cu fetiţa mea (un copil de excepţie, de altfel, olimpic la mai multe discipline) să găsim răspunsul la o intrebare simplă: "Tati, până la urmă, pe unde îmi dă voie domn procuror să pot trece strada în siguranţă?"

Posted in Uncategorized.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *